joi, 4 august 2016

Rugăciunea Părintelui Iachint Unciuleac la Praznicul Schimbării la Faţă



Rugaciunea Parintelui Iachint Unciuleac
Schimbarea la Faţă (Biserica Socola, Iaşi)

Vino iarăşi la noi, Iisuse, nu-l asculta pe Petru! Coboară de pe Tabor şi vino în casele noastre, în sufletele noastre! Vino aici unde suferim şi ne trudim pentru pâine! Vino aici unde ne răstignim de oameni, de diavoli, de patimi! Şi, dacă Petru nu vrea să coboare, Tu lasă-l pe munte şi vino la noi, în inimile noastre!

Învaţă-ne cum să ne mântuim, arată-ne cum să răbdăm. Deprinde-ne să ducem crucea vieţii. Învaţă-ne cum să ne răstignim. Vino şi suferă Tu pentru noi, răstigneşte-Te în locul nostru, gustă Tu înainte paharul morţii, arată-ne calea cea nouă a mântuirii prin suferinţă.

O, cum nu am dori să rămânem cu Petru pe muntele Tabor! Dar noi purtăm trupuri ce se sugrumă de boli, de pofte şi de patimi. În noi, avem inimi aprinse de ură. Acasă, ne aşteaptă copiii cerându-ne pâine…!

O, cum am dori să ne desfătăm cu Petru acolo, pe muntele Tabor! Dar ne vedem împresuraţi de neguri, de păcate. Deci, nu ne părăsi, Iisuse, ci vino la noi în vâltoare, la marginea muntelui. Aici, Te aşteptăm, cu ceilalţi ucenici, cu Toma şi Andrei, cu Iacov şi Matei, cu Iuda şi Vartolomeu, cu Simon şi Tadeu. Flămânzi şi goi, străini şi orfani, copii şi bătrâni, văduve şi săraci, bolnavi şi îndureraţi, cu toţii Te dorim, Te aşteptăm; vino şi Te împacă cu noi. Coboară şi mai jos, la marginea mării, acolo unde se zbate viaţa în valuri, acolo unde se zbat corăbii de stânci şi atâtea pânze se sfâşie, atâtea vâsle se rup, atâtea suflete se îneacă de sila cumplită a valurilor. Noi ştim că muntele, cu liniştea şi singurătatea lui, Te cheamă la rugăciune, dar totuşi, priveşte cu milă devale, spre mare. Acolo, în zare, se înalţă talazuri, se sfărâmă maluri cu atâta furie… Şi aceasta este lumea. Şi, în valuri, corăbii se luptă cu marea, cu vântul, cu noaptea. Şi acesta este omul.

Deci vino acolo, în mijlocul mării, în inima omului, în sânul familiei. Acolo unde se amestecă lumina cu întunericul, viaţa cu moartea, bucuria cu suspinul, pâinea cu ţărâna, dreptatea cu minciuna, mierea cu otrava, dragostea cu ura, vinul cu oţetul, timpul cu veşnicia. Vino aici, unde suferim noi oamenii, împaca-Te cu noi, schimbă faţa lumii, potoleşte marea, linisteşte inimile, uneşte într-un cuget sufletele noastre.

Părintele Iachint Unciuleac (1924 – 1998)

Niciun comentariu: